Tradiţii preluate din zona Dâmboviţa:
Prima dată trebuiesc naşii, iar aceştia se ingrijesc de lumânare, de faşa de botez şi de pânza albă de primire a noului botezat. Tot ei aduc şi săpun, prosop bomboane. Uleiul ţine de cult e adus tot de naşi şi se ia acasă după sfinţirea sa. În generale ei se ocupă şi de îmbrăcarea finului. Diverse persoane menţin tradiţia locală, aruncând bani în apa de botez, incorect din punct de vedere bisericesc pentru că apa e sfinţită. Se mai pun flori, sau ornamente în jurul cristelniţei, şi se pun cruciuliţe în pieptul celor prezenţi, binenţeles tot din tradiţie, cu albastru sau roz în funcţie de sexul copilului.
La spălarea de a doua zi, aşa/zisa luare a mirului, care de fapt este luat de preot la slujba botezului, naşa îmbăiză finul sau fina punând lângă acesta diverse plante cum ar fi grâul, menta, muşeţel, petale de trandafir sau tei, acestea variază în funcţie de anotimp. Se mai punune lapte, ouă sau bani. Apa se aruncă într-un loc curat. Cel puţin la noi în zona de sud, a dispărut obiceiul cu ursitoarele.
Ritualurile ce ţin de botez se termină cu tăirea moţului la băieţi sau ruperea turtei la fete. Am uitat, dar asta ştie toată lumea, după slijba de la biserică se face petrecere pentru cel venit pe lume.
1 comentarii:
Trimiteți un comentariu